Ceea ce se vede în imaginea de mai jos e un lucru simplu: te uiți la un model și-l reproduci. Mintea noastră realizează acest proces aproape fără să fim conștienți de elementele care-l compun, adică:

1. Să fii atent la mediul înconjurător, ca să vezi modelul.

2. Să-l percepi ca ansamblu, nu să vezi doar bucăți disparate.

3. Să înțelegi că ți se cere să-l reproduci.

4. Să-l memorezi.

5. Să fii capabil să reproduci cât mai fidel ceea ce ai memorat.

6. Să ai o motricitate fină bună, adică să te ajute mâinile să faci ce vrei să faci.

7. Să poți rămâne concentrat în sarcină până termini.

Pare că am complicat inutil un lucru simplu? Ei bine, pentru un copil cu TSA, unul sau mai mulți pași de mai sus sunt deficitari. Reprezintă un obstacol pe care trebuie să-l depășească și, mai mult, trebuie să lucreze ca să-l integreze între ceilalți pași.

Aici intervin specialiștii. După zeci sau sute de ore de terapie, pașii deficitari încep să nu mai reprezinte o problemă așa de mare. În cazurile fericite, nu mai reprezintă deloc o problemă. Procesul, în ansamblul său, devine mai simplu, așa cum ni se pare și nouă, celor care nu avem TSA. Nu va fi niciodată la fel de simplu, dar lucrurile se pot ameliora semnificativ în unele cazuri. În celelalte, ne bucurăm pentru fiecare pas care nu mai e așa de greu azi, față de cum era acum o jumătate de an.