Asta am experimentat în săptămâna care se încheie. Am pipăit cu degețelele și am învățat ce înseamnă „fin”, „aspru”, „neted” și tot felul de… ăăă… cum le zice doamna… „texturi”.

Întâi a fost amuzant, că am văzut ce pipăim. Pe urmă, a devenit mai greu. Că n-am mai avut voie să ne uităm și trebuia să ghicim pe ce punem mâna. Ba, am mai avut și niște punguțe umplute ba cu apă, ba cu făină, ba cu orez…

Nu-i frumos! Adică întâi ne jucăm și, după aia, trecem la lucruri serioare?

Cum vine asta?