N-am mai zis nimic de ceva vreme, dar n-am avut timp!

De ce? Fiindcă am pregătit surprize pentru mămicile și bunicile noastre, de-aia! Of…

Păi știți voi cât am avut de lucru? Să pictăm și să lipim felicitări, să învățăm poezii, cântece, dansuri – tot ce trebuie pentru o serbare.

Cum, n-ați știut că am făcut serbare? Ei bine, vă spunem noi acum. Am făcut. Și am fost cuminți, am făcut fiecare tot ce am învățat și ne-am bucurat când am văzut zâmbetele de pe fețele mămicilor și bunicilor noastre.

Da, știm, lumea spune că noi nu stăm cuminți pe scaune la serbare. Dar am stat. Că nu spunem poezii, nu cântăm cântece cu alți copii. Dar am spus. Și am cântat. Unii mai tare, alții mai încet, unii mai clar, alții mai puțin clar. Dar am făcut-o. Și am arătat că, deși avem nevoie de atenție specială, putem face și noi lucruri pe care le fac alți copii. Știm, nu le facem la fel de bine, dar le facem atât cât ne pricepem. Și încercăm să fim mai buni de fiecare dată. Asta contează.

La final, trimitem pupici mămicilor și bunicilor care se uită pe-aici la ce facem noi.