Trecem prin niște stări foarte plăcute când vedem rezultatele anilor de muncă asiduă în care am încercat să găsim rezolvări pentru fiecare problemă, trasee alternative pentru fiecare obstacol, puterea de a transforma fiecare fundătură în începutul unui nou drum.

Un copil venit la terapie care nu înțelege nimic din ce aude din jur, în afara unor cuvinte de bază de tipul „mama”, „tata”, „pa”. Cu care pornim de la nivelul de bază, învățându-l ce înseamnă numele fiecărui lucru din jur, începând de la scaunul pe care stă și masa la care lucrează. Și care, pe măsură ce trec lunile, începe să ne înțeleagă tot mai bine, ajungând ca, în locul comunicării mimico-gestuale folosite aproape în toate situațiile, să utilizeze preponderent vorbirea.

Apoi începe să asocieze literele cu sunetele. Învață să scrie, dar necesită alte luni (ani) de muncă asiduă pentru a reprezenta corect fiecare cuvânt pe care-l aude. Apoi se străduiește, alte luni, să scrie cât mai citeț.

Pentru ca, la un moment dat, să scrie pe foaie o dorință. Pe care i-o îndeplinim fără să stăm pe gânduri.